Tratarea hemangioamelor

Hemangiomul este cea mai frecventă tumoră vasculară benignă întâlnită la copil, fiind prezentă la 10% din populaţia infantilă. Evoluţia acestuia se caracterizează prin debut în perioada neonatală, cu proliferare rapidă în primele luni de viaţă, urmată de o perioadă de stagnare şi apoi de regresie totală sau parţială.

Cauzele apariţiei hemagiomului cutanat nu sunt cunoscute încă, dar ce se ştie este că incidenţa acestuia este mai crescută în rândul fetelor, prematurilor şi bebeluşilor cu greutate mică la naştere.

Alteori, hemangiomul cutanat poate fi moştenit de la părinţi şi apare spontan, motiv pentru care nu se cunosc măsuri prin care acesta poate fi prevenit.

Hemangiomul cutanat debutează cu mici pete roşii înconjurate de un halou, care se măresc în scurt timp şi devin excrescenţe de culoare roşu aprins, moi şi evidenţiate la suprafaţa pielii, în special pe cap, piept sau zona cervicală.

Acestea se aplatizează pe parcursul timpului şi îşi pierd culoarea, care devine iniţial roz-gri, apoi pielea îşi recapătă nuanţa naturală. Sunt însă şi cazuri când hiperpigmentarea cauzată de hemangiom poate lăsa semne sau pete discrome la nivelul tegumentului.

De asemenea, există şi hemangioame care au o culoare albăstrie, iar marginile sunt mai puţin evidente, acestea fiind localizate în special pe faţă sau pe gât – hemangioame cavernoase profunde. De altfel, cu cât sunt mai profunde, cu atât hemangioamele au o culoare mai închisă.

În funcţie de localizare, hemangiomul cutanat poate favoriza apariţia unor complicaţii precum:

Noile descoperiri în tratamentul hemangiomului infantil au schimbat abordarea terapeutică a acestuia. În majoritatea cazurilor necomplicate se recomandă monitorizarea activă, evitând tratamentul chirurgical.